Cristian Ardeleanu este un izvor de iubire și optimism. Diagnosticat cu sindrom Down, băiatul reușește zi de zi să ofere tuturor celor din jur o adevărată lecție de perseverență și bunătate. Deși nu puține au fost momentele în care a fost respins și marginalizat, ploieșteanul, ajuns azi la vârsta de 20 de ani, demonstrează că nimic nu e prea greu sau imposibil dacă vrei cu adevărat. În cazul lui, un cromozom în plus nu a însemnat și nu înseamnă decât și mai multă iubire pe care o are de oferit.
Cristi a fost diagnosticat la naștere cu sindrom Down. Mama sa l-a iubit din prima clipă. A fost și este prima ei mare dragoste. După care a urmat Iris, sora lui Cristi, cei doi având o relație de „frați tipici”, după cum povestește Corina, mama celor doi.
Deși viața lui Cristi, fiind un copil special, a însemnat o luptă continuă cu mentalităţile, injuriile, discriminarea şi, mai ales, cu propriile limite, tânărul reușește, cu sprijinul necondiționat al unei familii frumoase, să răzbească într-o societate care încă mai are de lucru la capitolul acceptare, înțelegere și empatie.
La 12 ani a vrut să înțeleagă de ce el este…altfel
„Mi-a fost foarte greu. Când era micuț am fost nevoită să îl înscriu, cu toate eforturile financiare, la o școală privată, fiindcă în școlile de masă nu am primit înțelegere. În paralel am făcut ani de întregi de terapie. Pe la 12 ani, când m-a întrebat de ce el primește alte teme și de ce doamna lucrează separat cu el, i-am spus că el e băiatul meu special, iar copiii speciali au nevoie de o atenție deosebită.
I-am mai spus că Dumnezeu mi l-a dat ca pe un dar de care eu să am grijă cu multă dragoste. Și așa am făcut. Este bucuria mea cea mai mare. Chiar dacă e aproape adult, sufletul lui e de copil. Are atât de multă iubire și bunătate în el, e un suflet atât de vesel. Nu e dușmănos și, chiar dacă îl superi, peste câteva minute, vine și te ia în brațe. Învăț atașamentul și compasiunea de la el.
Îl doare când simte respingere
Pe mine, ca mamă, mă doare și mai mult când văd că tinerilor de vârsta lui le e greu să îl accepte. Sindromul Down nu e ceva contagios, e un hazard genetic”, spune mama lui Cristi senină, știind câtă iubire încape în fiul ei.
Și tot din iubire, când băiatul avea doar cinci ani, a înființat aici, la Ploiești, Asociația Sindrom Down, care numără azi 28 de membri. Copii, cel mai mic în vârstă de patru ani, toți atinși de trisomia 21.
De ce s-a gândit să înființeze o astfel de asociație? „În primul rând fiindcă am vrut ca băiatul meu să nu se mai simtă exclus. Am vrut să poată interacția cu copii speciali, asemeni lui. Și am vrut și pentru mine, ca mamă, să am alături părinți care luptă pentru copiii lor diagnosticați cu acest sindrom”, a mai povestit Corina Ardeleanu.
