ANA MARIA ALB : “… O CAUTARE VESNICA DE CEVA VECHI, DAR NOU DE DESCOPERIT . CEVA CARE FACE PARTE DIN MINE… “
Interviul cu autoarea Ana Maria Alb este realizat de Stefania Argeanu, in exclusivitate, pentru Info Ploiesti City.
Am intalnit-o in oraselul de smarald, in frumoasa comunitate a Forumului German din Gura Humorului . Pe 7 iunie 2026, am avut sansa de a participa la aniversarea de 3 ani a ziarului VREMURI HUMORENE, iar din programul zilei, un moment aparte a fost cel dedicat lansarii cartii recente pe care o semneaza autoarea, Ana Maria Alb. Cartea se numeste : Gura Humorului intre Imperiul Austro – Ungar si Regatul Romaniei si poarta sigiliul ” VREMURI HUMORENE„, aspect care accentueaza ca lucrarea a fost publicata cu sustinerea ziarului humorean .
Gura Humorului are propriul Ghid Turistic datorita Anei Maria Alb . Si tot ea este responsabila de ” Ce a fost aici inaintea mea „, o carte ce contine o radiografie a evenimentelor desfasurate la Gura Humorului, urmarind 553 de ani de istorie locala, din 1472 pana in 2025 . Totodata, in 2024, a tradus pentru prima data in limba romana volumul „Micul Martin„, a scriitorului Karl Emil Franzos, publicat in 1896 .
Agenta zilei a fost generoasa in distincte activitati, care au suscitat interesul si respectul pentru munca personalitatilor prezente in sala, aducand cu ei o parte importanta a muncii lor, recunoscute la nivel international . In acest sens, in prim – plan au fost : traditia jocului de popice din zona Bucovinei si cei sapte componenti seniori, remarcandu-se dna Adriana Antonesei, fosta campioana mondiala a acestui sport in 1987. Valoarea personalitatilor omagiate, fie ca provine din universul cartii, din cel artistic ori sportiv, a fost reconfirmata cu fiecare noua participare competitionala, cu fiecare punctaj inscris, cu fiecare expozitie si lansare, daruite privirii si sufletului, totodata. Actantii au fost : autoarea si colaboratoarea ziarului, Ana Maria Alb, pictorul & artistul Radu Bercea – maestrul culorilor, care a donat un buchet de tablouri Forumului German, tablouri pe care le-a finalizat intr-un timp record, de doar o saptamana si, in egala masura, echipa de popicari seniori, creata la Gura Humorului, care a reactualizat traditia sportiva, o data cu reaparitia pe podiumul unor importante competitii internationale.
Un material isi indeplineste menirea atunci cand este deschis, citit, recitit, trezind din adancurile fiintei : intrebari, curiozitati mundane sau intelectuale in celalalt, in cititor .
Pentru un text cu un astfel de continut, cu sens, cu vibratie, poveste si culoare locala, lucrezi continuu, la foc automat, cu o puternica motivatie launtrica, intrinseca, simtind cum te cheama cuvintele, povestea, locurile, intamplarile, sa le dai un nume. Sa le asezi in context, sa le aduci in lumina lor proprie. In tot acest periplu, ceva fantastic, miraculos se intampla cu tine : uiti de tine, din ipostaza de fiinta biologica, uiti de somn, de foame, de sete, prioritatile se schimba la 360 grade si tot ce faci, iti doresti, iar ce iti doresti, faci. Pentru ca e pasiunea care iti alimenteaza propriile baterii, amintindu-ti constant ca rolul tau este sa iti urmezi calea, sa redai tonul benefic al vocii trecutului, sa asculti radacinile, sa vezi temperatura culorilor de atunci, cu ochii tai si ai vastului material bibliografic parcurs : atat pe cel captusit intre paginile atator carti, documente, cat si pe cel ascuns in privirile celor suprinsi in fotografiile epocii trecute, in tacerile celor inca prezenti in dimensiunea contemporaneitatii ori in marturisirile lor .
O asemenea indeletnicire, complexa, mistuitoare, se alege cu sufletul. Pentru totdeauna. Vorbeste despre extractul unei esente delicate si persistente, in egala masura, al carui parfum ramane ca o boare in aer, mult timp dupa ce ai activat pulverizatorul…
O astfel de inteletnicire are si Ana Maria Alb, autoare de carti despre Gura Humorului, orasel montan, istoric, imperial, multietnic, surprins intre aripile trecutului si ale prezentului, definit de oameni implicati, activi, harnici, muncitori, care dau viata ideilor nobile si profund umane, adaugand, astfel, o nota suplimentara de frumusete geografiei locale . Ea imbina munca de istoric cu cea de detectiv perspicace al bibliotecilor, arhivelor, documentelor trezite la viata datorita ei, gasind echilibrul intre vocea unui veritabil reporter, ce stapaneste ” munca de teren ” cu arta documentarii din variate, multiple si veridice surse de informare, dar si cu cea a povestitorului care iti cucereste atentia, memoria. Pentru ca are flerul de a aduce, in lumina, adevaruri mai putin stiute, unele nicicand spuse si de a le ordona in contextul desfasurarii actiunii, asa cum doar ea se pricepe, cu daruire totala, oferind molecule din scrisul ei si povestile descoperite, cu o prospetime unica.
Dialogul cu Ana Maria Alb imi aduce bucurie si aleg sa il impartasesc cu dvs., cei de pretutindeni . Merita citita, merita recomandata, este o profesionista a carei activitate merita sustinuta, este o fiinta care respira cultura si pe care v-o recomand cu drag . Cautati-i cartile, cumparati-le si cititi-le !
Restul, se descopera pe cont propriu . : )
STEFANIA ARGEANU : Ce implica documentarea – scrierea – publicarea unui ghid de calatorie, in general ?
ANA MARIA ALB : În cazul meu, un rol important l-au avut călătoriile făcute înainte, locurile vizitate fiind o sursă de inspirație pentru ce urma să fac ,,acasă’’ la Gura Humorului. Documentarea la Gura Humorului, a durat cam 10 ani, mers pe teren, înregistrând traseele în toate anotimpurile, observând flora și fauna, dar și reacțiile mele la efortul depus. Multe ore de
cercetare pe viu, vorbind cu oamenii despre Gura Humorului. Nefiind născută aici, simțeam permanent că-mi lipsesc părți esențiale. În copilărie și adolescență, anii 80-90, venind din județul Arad la bunici la Gura Humorului, observam locul ca pe o atracție turistică. Admiram grupurile de turiști cu ranițe în spinare și încercam să înțeleg ce găsesc fermecător aici. Eu îi aveam pe bunici și o gașcă de prieteni, care-mi sunt și azi alături.
Abia după ce am plecat din țară, în 2001, abia atunci am conștientizat ce era
cu Humorul. Mi-era dor de loc și de tot ce simțeam când eram aici. Am făcut sute de excursii cu contact intens cu localnicii, în România și în alte țări din Europa. Într-una din veri, eram aici la Humor și, pe stradă, de mai multe ori, am fost abordată de turiști pentru a afla informatii despre Gura Humorului. A urmat munca de aproximativ 10 ani. Spre sfârșitul pandemiei, în programul festivalului Toamna la Voroneț, într-un cadru mai mult trist decât vesel, din cauza restricțiilor sanitare, s-a lansat Ghidul tău la Gura Humorului.
Mulțumesc d-nului Bercea, d-nului Dumitrache și întregii echipe de la Centrul Cultural Gura Humorului.
STEFANIA ARGEANU : Ce inseamna, in mod special, munca la ” Ghidul tau la Gura Humorului „, pe care l-ati
publicat in 2021 , la SMART PUBLISHING ? Cum ati asimilat aceasta experienta ?
ANA MARIA ALB : Am ezitat mult până am acceptat că am publicat-o. Se putea mult mai bine, am avut câteva discuții interioare serioase. Finalizarea proiectului, din fericire, nu mi-a satisfăcut așteptările. Ceea ce mă nemulțumea în 2021 la ghid, nu a făcut decât să-mi arunce provocarea de a continua cu cercetarea și să fac mai bine. În timpul petrecut în arhivele online pentru ghid am decoperit o mulțime de lucruri despre care nu citisem nicăieri și era evident că aceste informații au impus noi proiecte. Și certitudinea că mă stabilesc aici, cel puțin pentru câțiva ani. Pentru o primă experiență pot spune că a fost mai greu decât în planuri. Dar și multe lucruri pe care le înveți din mers, mod pe care-l accept cu ușurință după ce înțeleg exact unde vreau să ajung .
STEFANIA ARGEANU : Cand au inceput conexiunile dvs. cu scrisul ?
ANA MARIA ALB : La sfârșitul anilor ‘90, am avut primele încercări de a scrie. Era tot un ziar local (Ineu, Arad), abordam subiecte din cotidian, încercam să atrag atenția. Cred că eram mult mai ,,aprinsă’’, consideram că nedreptatea trebuie penalizată, idealismul tinereții… Tot în acea peioadă am ținut și un jurnal, însemnam trăirile dar și lectura care mă impresiona, de la Eliade, Cioran la Marquez sau Camus.
STEFANIA ARGEANU : Ce descoperiti , despre dvs. , atunci cand accesati portalul literelor si, implicit, povestile trecutului ?
ANA MARIA ALB : Faptul că am rădăcini răsfirate în Imperiul Austro-Ungar, cu un mix etnic la străbunici: român, maghiar, slovac, bosniac, german și rutean (sau huțul?), mă face să mă regăsesc în multe din poveștile trecutului. Mi-a plăcut atât de tare ce am descoperit muncind la ultima carte, încât nu mă văd făcând altceva în etapa aceasta a vieții.
STEFANIA ARGEANU : Ce aduce distinct fotografia in propria existenta ? In ce mod dialogheaza ea cu pasiunea pentru drumetii montane si documentarea istorica ?
ANA MARIA ALB : Rolul fotografiei este uriaș. Interacțiunea cu seniorii m-a făcut să-i înțeleg și mai tare valoarea. Caz concret, am întâlnit oameni în vârstă, rupți cumva de realitate, captivi în propriul trecut și am reușit să comunic cu ei doar privind cîteva fotografii. Au interacționat brusc, s-au deschis și au dezvăluit o lume care, părea închisă, uitată, cuvintele neavând puterea acelor fotografii.
Tot fotografia a fost mijloc excelent de documentare pe teren, peisaje, obiective turistice, elemente de flora și faună. Și, cel mai important pentru mine, prin intermediul fotografiilor pot retrăi stările, privindu-le pot simți exact ce am simțit la primul apus în golful Musura, primul răsărit la Sarichioi, gustul borșului cu perișoare de pește la Sulina.
Dacă privesc azi imaginile, simt exact cât de copleșită am fost în fața măreției munților din Slovenia, Italia, Germania și Austria. Prin intermediul fotografiei păstrez legătura cu propriul trecut dar și cu cel universal, locurile vizitate mă puneau de fiecare dată să-mi fac și temele, ce a fost aici înainte să ajung eu? Mai sunt și locurile în care am mers pentru că am aflat de el dintr -o carte, Ulm la Eliade sau pentru că am văzut o clădire specială într-un film, și am ajuns să caut câteva ore o cafenea în Barcelona, acea clădire din film.
STEFANIA ARGEANU : In ce context ati descoperit germana gotica ?
ANA MARIA ALB : N-am avut nici cea mai mică intenție să învăț să citesc acest scris complicat. Pentru mine era ceva lipsit de viață, ca o limbă moartă. Până am avut nevoie să înțeleg o carte.
În cercetările pentru Ghidul tău la Gura Humorului aflasem despre o carte scrisă de Karl Emil Franzos unde apărea Gura Humorului. Am găsit-o la un anticariat din Viena și văzându-mă cu ea în mână am acceptat provocarea. Citeam greu, mă concentram atât de tare pe alfabet încât pierdeam sensul, mesajul transmis. Am citit-o de câteva ori până a avut un sens acea înșiruire de litere înflorate. Și când mi-am dat seama că sunt profund impresionată de povestea lui Martin, personajul principal, mi-am zis că e datoria mea să mă asigur că va avea o traducere în limba română. La final am fost ajutată de preietena mea Laura și de dna Lucy Glaser pentru a finisa exprimarea în
limba română, probleme de topică în general, eu ‘’auzind’’ cartea în limba scrisă de Franzos.
STEFANIA ARGEANU : Din tot ce ati citit pana in prezent, ce v-a placut cel mai mult, sub semnul limbii germane ?
ANA MARIA ALB : Micul Martin, este fără îndoială cea mai apropiată sufletului meu. La fel de subiective sunt și următoarele: Hallo Mister Gott, hier spricht Anna; Heidi, fetița munților, ambele cărți pentru copii dar cu profunzimea specifică adulților, fiind primele cărți citite în germană, primite în dar după mutarea mea în Germania.
STEFANIA ARGEANU : Doamna Lucy Glaser, presedinta Forumului German Gura Humorului, a spus despre dvs., in prezentarea realizata cu ocazia lansarii cartii a carei autoare sunteti : ” Gura
Humorului intre Imperiul Austro – Ungar si Regatul Romaniei” , ca stiti germana, ca cititi carti in germana, ca ” aveti privilegiul de a cunoaste germana gotica ” . Faptul ca detineti aceasta abilitate lingvistica este un adjuvant in accesarea unor texte mai putin „accesate ” ( de majoritatea cercetatorilor, istoricilor ), ceea ce extinde sursele dvs. de
documentare ? Cum vi se dezvaluie dvs. aceasta achizitie – abilitate pe care o stapaniti ?
ANA MARIA ALB : Pe lângă descifrarea alfabetului intervine și latura arhaismelor, textele cu scris gotic folosind și o limbă care e foarte diferită de cea uzuală în vremurile noastre. Am avantajul că mai bine de 7 ani am interacționat în spațiul germanic și cu persoane vârstnice. Practic de la ei și de la copii am învățat primele propoziții. Azi mă ajută enorm, la ultima carte, o bună parte din documente le-am descifrat cu scris gotic, de la sfârșitul secolului 19 și până la Primul Război Mondial, ziare de la Cernăuți, Viena sau
documente imperiale ale Bucovinei. Fără ele, sursele ar fi fost mult mai limitate, iar cartea mai săracă în informații despre acea perioadă.
STEFANIA ARGEANU : Cum va raportati la carti in anii copilariei, ulterior in cei ai adolescentei ?
ANA MARIA ALB : În anii ‘80 mama mă lua la bibliotecă să împrumutăm cărți. Am învățat să citesc acasă, înainte de a merge la școală. Moș Bărbuță în împărăția apelor mi-a plăcut atât de mult încât mi-am făcut un vis din a descoperi delta când voi fi mare. 30 ani mai târziu a fost imortalizat momentul într-o fotografie la Tulcea, alături de prietena mea Irina,
amândouă ținând în mâini cartea copilăriei. Au urmat multe veri în deltă, iar Sulina devenise un alt ,,acasă,,. Prima carte ,,serioasă’citită integral a fost Omul de piatră,
Victor Eftimiu. Din ea, recitite de multe ori au fost Moș Viscol și primăvara și Eu vreau să trăiesc printre stele. În copilăria târzie și adolescență luam săptămânal, cred, de la biblioteca locală, cărți despre exploratori, expediții, lumea antică, popoare îndepărtate. O perioadă a fost fascinația fabulelor și lumea lui Topârceanu. Prezența animalelor sau
plantelor făcea atractivă orice scriere. Recitam poezii, iar dacă era despre ceva drag, implicarea mea era totală, cât se putea de teatral. Mult mai târziu, la liceu, i-am descoperit pe Nichita, Arghezi, Caragiale și Bacovia. Din literatura universală m-au atins diverse cărți, în special cea franceză, Guy de Maupassant, Proust și chiar Simone de Beauvoir după terminarea liceului. Cehov și Tolstoi da, cu mare ușurință, Dostoievski în schimb, a fost un chin. Am avut nevoie de câțiva ani să termin Frații Karamazov și Idiotul.
STEFANIA ARGEANU : Imi puteti impartasi cateva mesaje cheie sau titluri de carti care v-au ajuns la suflet si au ramas acolo, cu dvs., si astazi ? Si, vor ramane, pentru totdeauna…
ANA MARIA ALB : Bărbați celebri care au trecut prin Sunne – G. Tunstrom, Foamea – Knut Hamsun, Abatorul 5 – Kurt Vonnegut, Rătăcirile unei fete nesăbuite – Mario Vargas Llosa, Muntele vrăjit – Thomas Mann, Viața e în altă parte – Milan Kundera .
STEFANIA ARGEANU : Mi-as dori sa aflu de la dvs. : Ce fel de cititoare sunteti, Ana Maria Alb ? Cat de implicata sunteti atunci cand cititi si cand intrati cu adevarat in atmosfera cartii ?
Subliniati cuvinte, pasaje, citate ? Aveti semne de carte pentru anumite lecturi ? Sau orice altceva considerati esential de a fi mentionat in legatura cu profilul de cititoare, pentru cei care nu va cunosc si va descopera acum .
ANA MARIA ALB : Aveam agende și caiete cu însemnări, citate din cărți, am renunțat la acestea din cauza schimbării repetate a domiciliului. Apoi au apărut notițele pe laptop sau telefon. Si accesul online la cărți. Nu e același lucru, la cartea tipărită, întreaga atmosferă se schimbă, dar uneori trebuie să fim practici… Unele însemnări din literatură le revăd după ani și le percep în mod diferit de cum credeam când le-am notat. Acest fapt mă încântă.
Și de multe ori recitesc întreaga carte.
STEFANIA ARGEANU : Documentandu-va pentru punerea in pagina a cartii intitulate remarcabil : ” Ce a fost aici inaintea mea ? Cronologie documentata a orasului Gura Humorului ( 1472 – 2025 ) „,
exista o informatie care v-a uimit / socat si, totodata, v-a contrazis / depasit
asteptarile ?
ANA MARIA ALB : Da, povestea Muzeului Iluminatului care a funcționat la Gura Humorului. Dispariția sa și a obiectelor de patrimoniu.
STEFANIA ARGEANU : Aceeasi intrebare este valabila si pentru cartea recent publicata, pe 7 iunie anul curent, la Forumul German Gura Humorului .
ANA MARIA ALB : În general anunțurile din ziare, câteva sunt extrase puse în ultima carte, de la crime și sinucideri, decese în împrejurări ciudate și alte lucruri care, adunate una lângă alta,construiesc o imagine sumbră care nu părea să existe într-un orășel atât de mic. Vorbind de o perioadă mai mică 50 ani…
STEFANIA ARGEANU : Cata fictiune exista / s-a strecurat in paginile istoriei, in general, in viziunea dvs. ?
ANA MARIA ALB : Greu de zis, dar există…Un bun exemplu este perioada imediată sfârșitului Primului Război Mondial. Bucovina se adapta Regatului României. Politica era prezentă în ziare iar articolele defăimătoare la adresa rivalilor politici erau pline de imaginație. În astfel de situații, e greu de perceput azi unde era limita dintre real și ficțiune, acuzațiile de fraude,
comportament indecent fiind exagerate dar și posibile în același timp. Ce relevanță ar avea azi? Imaginea unui om, integritatea sa ca figură istorică locală sau aspectele negative, fie că vorbim de primari, afaceriști sau funcționari reprezentanți locali ai unui partid politic interbelic.
STEFANIA ARGEANU : Care sunt efectele acestui proces de distorsionare asupra manuscrisului final si a interpretarii ulterioare?
ANA MARIA ALB : În munca de genul celei pe care am început să o fac, cred că exista teama aceasta, chiar și la cei experimentați. Obiectivitatea cred că o caracteristică pe care și-o dorește orice om care prezintă fapte din trecut. Când sursele permit, o abordare justă cred că e prezentarea mai multor perspective și lăsarea propriilor opinii în mod minimal, cititorul punând trage concluzii pe baza materialului oferit.
STEFANIA ARGEANU : Citind informatiile gasite in arhivele bibliotecilor, cu privire la Humorul interbelic, ati intalnit fictiunea ?
ANA MARIA ALB : Cred că da. Dacă ne referim direct la ,,adevăruri,, greu de crezut, relativ cumva. Am întâlnit situații unde o acțiune a fost prezentată în ziare diferite în perspective diferite, pro și contra. Cred că în situația respectivă am încercat să nu mă implic, neștiind care e ,,adevărul absolut’’ și va alege cititorul versiunea potrivită din cele 2 sau 3 prezentate.
STEFANIA ARGEANU : Cat material detine presa interbelica despre Gura Humorului, intre Imperiul Austro – Ungar si Regatul Romaniei ?
ANA MARIA ALB : Mult. A fost extrem de greu să selectez ce rămâne. Pentru mine toate sunt importante. Dar trebuia să fiu realistă, chestiile de demult nu au efectul știrilor senzaționale actuale, ori cartea are un sens dacă e citită, nu doar de adormit mai ușor seara. Și azi, cum suntem bombardați cu informații de la trezire până la culcare, cititul devine ceva opțional, ca alternativă greoaie la privit fotografii, short uri sau filme sau știri mondene.
STEFANIA ARGEANU : Cum ati resimtit punerea in pagina a cartii recent publicate ?
ANA MARIA ALB : Aveam în cap ceva relativ, știam că am material și schela pe care să construiesc. Pe parcurs am realizat că trebuie să remodelez structura, că trebuie să dezvolt contextul istoric, că nu mă puteam arunca direct pe chestiile concrete, că nu mă puteam limita la interbelic fără explicații antebelice, ele fiind necesare înțelegerii situației din punct de
vedere geopolitic. Pentru că mă adresam unui public variat, de la cei care știau că dacă vorbim de anul 1939 vorbim de Carol al II-lea și că a mai existat un Carol I, cine a fost și când a trăit, la cei pentru care istoria se limitează la Decebal, Stefan cel Mare și Ceaușescu…
STEFANIA ARGEANU : Care au fost etapele prin care a trecut materialul acesteia ?
ANA MARIA ALB : De la ideea de a face cartea, în scurt timp am vizualizat capitolele. A urmat o lungă perioadă de selectare și așezare pe teme. În acest proces găseam și alte informații.
Practic modificările față de viziunea inițială le-am făcut din mers și punându-mi cît se poate de des întrebarea: pe cine ar interesa informatia aceasta? Sortarea fotografiilor, extraselor de ziar și procesarea lor, așezarea în fișierul potrivit capitolului a fost o etapămeticuloasă, mai puțin plăcută decât cea de descoperire a informației în arhive.
Adăugarea textului, explicațiilor a fost la fel de problematică, până unde să merg cu explicațiile? După ce toate au ajuns la locul lor, mi am căutat câteva ,,victime’’ pe care să testez exprimarea și efectul. Fiind subiecte sensibile, precum deportările, Statul Român Legionar, chestiunea evreilor,valorificarea avutului german și evreiesc, procesul de românizare, toate erau și sunt subiecte sensibile, fiind nevoie de o exprimare îngrijită pentru a nu instiga la extremism, naționalism, a nu judeca sau a nu lua în derâdere trăirile unei etnii sau ale unui individ.
STEFANIA ARGEANU : Ati intampinat dificultati , obstacole pe parcursul intregului proces ? Daca da, va rog sa detaliati ?
ANA MARIA ALB : Pe lângă cele tehnice, paginare, copertă și altele, fiind prima carte în format b5, celelalte fiind toate a5, cea mai mare dificultatea am avut-o din cauza dorinței de a face o carte cu conținut obiectiv dar în același timp să fie atractivă și concentrată pe ce simtecititorul, să-l facă să-și pună întrebări.
Și, cum am spus mai sus, perioada la care se face referire a fost o perioadă cu multe acțiuni extremiste, cu multă durere dar și cu schimbări drastice în structura populației și reacția societății. La cele două capitole concrete despre ce s a intamplat intre 1935-1945, grija principală a fost să verific fiecare
sens pe care l-ar putea da cineva explicațiilor, extraselor și informațiilor oferite. Să mă asigur că e clar că nu s-au luat atunci cele mai bune măsuri și, că poate, n-ar strica azi să fim mai atenți cu direcția spre care ne îndreptăm socio-politic…
STEFANIA ARGEANU : Ce semnificatie are, pentru dvs., Ana Maria Alb, muntele ?
ANA MARIA ALB : La fel de important ca marea. E un ,,acasă’’, indiferent de care țară aparține acel munte. Nu am un munte preferat, am avut drumeții minunate peste tot. Fac parte din mine, așa cum sunt pădurile, plajele, dealurile și câmpiile.
STEFANIA ARGEANU : Ce elemente contine Humorul, in acceptia dvs. , care ii confera autenticitate si distinctie , comparativ cu alte orase montane si nu numai, inscriindu-se, cu succes, in axa acelor toposuri binecuvantate cu peisaje frumoase, cu traditii, trecut bogat in evenimente istorice si oameni de bun simt, care au scris istorie neiesind in prim-plan, ci doar prin munca lor, facuta la nivel de excelenta, chiar sub semnul sacrificiilor personale ?
ANA MARIA ALB : Aspectul interetnic, acesta cred că este, chiar și azi, definitoriu. Populația actuală este rezultatul acelui mix etnic de odinioară. Așezarea geografică, la margine de zonă montană, cu deschidere spre șes, a modelat, cred, și caracterul locuitorilor. Ca un regret, e dispariția multor elemente arhitecturale specifice, dar e un lucru răspândit în toată țara, pierderea identității locale, începută cu marea acțiune de modernizare a localităților din perioada comunistă, ștergerea clădirilor vechi, urme ale dominației austriece, în cazul Humorului.
STEFANIA ARGEANU : S-a schimbat ceva in felul de a scrie, de a percepe, de la prima carte tradusa, scrisa, citita, pana la paginile despre Humorul interbelic ?
ANA MARIA ALB : Da. A crescut gradul de neîncredere în ce găsesc, dorindu-mi să am cât mai multe surse, până să prezint un fapt. Dar a crescut și gradul de încredere în mine, în ceea ce fac. Sunt conștientă că perfecțiunea e ceva de neatins, nici nu o mai urmăresc, 😀, dar mă simt mult mai liberă în exprimarea ideilor și mai sigură că munca mea are un sens. Chiar și fără mii de volume vândute, ea are sens. Și, cred că prin asta, am tot ce-mi trebuie.
STEFANIA ARGEANU : Cum se inteleg geografia si literatura, in capitolele propriei deveniri umane, profesionale ?
ANA MARIA ALB : Se întrepătrund armonios. Și istoria la fel. O căutare veșnică de ceva vechi, dar nou de descoperit. Ceva care aduce împlinire sufletească. Ceva care face parte din mine, din ceea ce am fost eu în diferitele etape, de la copilărie până acum, aproape de vârsta de 50 ani. Cărțile copilăriei prin care descoperi lumea înconjurătoare, localizări geografice, fapte istorice și personaje excepționale au rămas în subconștient și mi-au modelat traseul, ducându-mă, în final, spre ceea ce era evident, încă, din anii copilăriei.
